Spatiul

Asociatia Romana pentru Cosmonautica si Aeronautica (ARCA) a lansat cu succes in spatiu pe 1 octombrie, in cadrul competitiei Google Lunar X Prize , racheta Helen 2, prima racheta spatiala romaneasca, anunta Agerpres. Lansarea reusita la a patra incercare a avut loc din largul Marii Negre, de pe nava militara NSSL 281 Constanta, insotita de ambarcatiunile rapide Fulgerul si Bombard.

Presedintele ARCA, Dumitru Popescu, a anuntat luni, intr-o conferinta de presa , ca lansarea s-a facut cu ajutorul unui balon purtator din largul Marii Negre, la 20 de kilometri de coasta. Ascensiunea balonului a durat 40 de minute, pana la altitudinea de 14.000 de metri, cand viteza maxima atinsa de balon a fost de 120 kilometri pe ora. De la aceasta altitudine, s-a comandat pornirea motorului rachetei care a functionat timp de 30 de secunde si a plasat racheta pana la altitudinea de circa 40.000 de metri. A urmat reintrarea in atmosfera a elementelor de lansare, capsula rachetei nefiind insa identificata la intoarcere.

Lansarea cu succes a primei rachete spatiale romanesti Helen 2 a fost realizata de Asociatia Romana pentru Cosmonautica si Aeronautica (ARCA) in parteneriat cu Centrul de Control apartinand de ROMATSA (Administratia Romana a Serviciilor de Trafic Aerian) de la Bucuresti si Constanta.

"Suntem prima echipa care a reusit in cadrul competitiei sa lansam o racheta spatiala. La concurs s-au inscris mai multe tari, peste 20 de echipe, majoritatea din SUA. Noi am reusit aceasta performanta pentru drumul Romaniei spre Cosmos, realizarea primului zbor din cadrul competitiei Google Lunar X Prize care vizeaza trimiterea unui robot pe suprafata Lunii de catre o companie privata. ARCA devine astfel una dintre echipele favorite la castigarea Premiului de 30 milioane dolari ", a spus Dumitru Popescu.

In urma lansarii rachetei Helen 2 s-au obtinut si imagini din Cosmos.

Competitia a fost lansata in 2008 si se va incheia oficial in decembrie 2012, existand insa sanse sigure ca ea sa fie prelungita pana in 2013.

"Racheta Helen 2 a zburat, a efectuat zborul cu succes, treapta s-a desprins cum era normal sa se intample si a intrat in atmosfera. Desi nu am reusit sa recuperam capsula rachetei, am reusit sa avem imagini transmise in direct, care confirma reusita lansarii", a declarat Dumitru Popescu.

Costurile necesare operatiunilor de lansare au fost suportate de catre ARCA prin sprijinul partenerilor sai.

ARCA pregateste in continuare lansarea unei alte rachete mai mari - HAAS - anul viitor, care probabil se va face de pe suprafata Oceanului Atlantic.

Iata o jucarie geniala. Eu prima data cand am descoperit-o am fost extrem de incantat. Initial am vrut sa pun disclaimer la inceputul acestui articol dar pe urma mi-am dat seama ca desi pare riscant, nu prezinta un risc mai mare decat aprinderea unui bat de chibrit. ..Oricum aveti grija..exista isteti pe peste tot.

Pentru inceput ne trebuie o simpla agrafa din aceea de prins foi de hartie. Evident daca avem una mai mare e mai interesant. In lipsa de agrafe se poate confectiona ceva asemanator si dintr-o sarma mai groasa, dar insist sa folositi o agrafa. Aceasta se desface ca in figura alaturata astfel incat o parte din ea, cea initial in centru,

sa formeze o talpa de sprijin iar partea din exterior sa fie indreptata la 45°. Acesta va fi practic lansatorul.. serios :) ..Cred ca banuiti ca aceasta racheta chiar va zbura. Acum ne trebuie corpul rachetei (proiectilul). Acesta se realizeaza din staniol din acela cu care este invelita ciocolata spre exemplu (folia subtire din aluminiu). Se taie o bucata patrata in mijlocul careia se pune fosforul ras de pe cateva bete de chibrit (3-4 sunt suficiente).

Atentie daca sunt folosite prea multe bete de chibrit racheta va exploda nu va zbura. Practic nu va exploda cine stie ce, ci pur si simplu se va desface staniolul. Staniolul se strange ca in imagine si se roteste la capatul care initial a fost centrul. Acesta va fi varful rachetei. Partea deschisa (cea de sus din imagine) se va strange in jurul lansatoruluica in imaginea de mai jos

Astfel am realizat lansatorul din agrafa si racheta din staniol. Ar trebui sa va iasa ceva ca in imaginile alaturate.

Lansare acestei rachete este destul de simpla si surprinzatoare. Nu trebuie decat sa aprindeti un chibrit si sa-l puneti imediat sub portiunea de sarma pe care sta infipta racheta. Sarma se va incalzi si cand va atinge temperatura potrivita va aprinde fosforul din interiorul rachetei. Singurul loc prin care pot iesi gazele produse la aprinderea fosforului este prin capatul deschis al staniolului, adica spre partea care sta infipta in lansator. Cum am spus daca staniolul se sparge inseamna ca ati pus prea mult fosfor.

Atentie, fosforul arde pe la 3000°C deci nu tineti racheta in mana in momentul lansarii, nici macar lansatorul.. acesta trebuie sa stea asezat pe piciorul format din agrafa. Principiul de functionare este descris in imaginea de mai jos

Racheta poate zbura pan al distante de 0.5 - 2 metri. Evident asta depinde de cat de bine a fost realizata. Se pot face si variante mai solide din material mai rezistent si mai mult fosfor sau alt combustibil dar riscul de accident creste.

Astronomii europeni care studiază Calea Lactee au descoperit prima exoplanetă originară dintr-o altă galaxie decât a noastră, care orbitează în jurul unei stele îndepărtate, aflată spre sfârşitul ciclului ei de viaţă, informează AFP.

Această planetă exogalactică, numită HIP 13044b, are o masă de 1,5 ori mai mare decât cea a lui Jupiter - cea mai mare planetă din sistemul nostru solar.

Planeta se învârte în jurul stelei HIP 13044, care se află la o distanţă de 2.200 de ani lumină de Terra, în constelaţia australă Fornax (cuptor - în limba latină, n.r.).

Această stea a făcut parte iniţial dintr-un grup stelar care aparţinea unei galaxii pitice, ce a fost "devorată" de Calea Lactee, un act de "canibalism galactic" petrecut în urmă cu nouă miliarde de ani.

Planeta orbitează la mică distanţă de steaua ei şi din acest motiv este foarte fierbinte. În punctul de pe orbita ei eliptică cel mai apropiat, această planetă se află faţă de steaua ei la o distanţă de 10 ori mai mică comparativ cu distanţa dintre Terra şi Soare, au declarat autorii acestei descoperiri, al căror studiu a fost publicat în revista americană Science. Planeta efectuează o rotaţie completă în jurul stelei sale în 16,2 zile.

"Această descoperire reprezintă un motiv de mare bucurie, deoarece astronomii au putut în premieră să detecteze un sistem planetar într-un curent de origine extragalactică", a explicat Rainer Clement, astrofizician la Institutul Max Planck din Germania, coautor al studiului.

"Din cauza distanţelor mari care ne separă de celelalte galaxii, nu am putut să observăm şi să confirmăm până acum prezenţa unor exoplanete extragalactice, însă fuziunea cosmică dintre Calea Lactee şi acea galaxie pitică a adus o astfel de planetă mai aproape de instrumentele noastre", a adăugat acelaşi cercetător.

Descoperirea a fost realizată cu telescopul Observatorul european austral (ESO), amplasat în localitatea La Silla din Chile, la o altitudine de 2.400 de metri.

NAVETA SPATIALA
Crearea Navetei Spatiale a reprezentat inceputul unei noi ere a explorarii spatiului.In trecut, navele spatiale erau folosite doar o singura data, insa Naveta, care decoleaza ca o racheta si se intoarce pe Pamant ca un planor, poate fi folosita de maximum 100 ori.Naveta a lansat si a reparat multi sateliti, cum ar fi Telescopul Spatial al Hubble, si a pus pe orbita laboratorul de la bord numit Spacelab.

Principala piesa a Navetei Spatiala este o astronava numita Orbiter care are cam doua treimi din dimensiunea unui avion Boeing 747.Pentru a putea decola si calatori in spatiu, Orbiter este fixat pe rezervoare esterne uriase care sunt sursa de combustibil lichid pentru cele trei motoare principale.In plus, mai exista doua motoare auxiliare(SRB)care ard combustibil solid .

Orbiter contine si combustibil lichid pentry propriile motoare de manevrare.In total au fost construite sase Orbiter: Enterprise (prototip), Columbia, Challenger, Discovery, Atlantis si Endeavor.
Zborul inaugural al Columbiei din 12 aprilie 1981 a confirmat ca Naveta se poate intoarce in siguranta pe Pamant.

La 28 ianuarie 1986, la 73 secunde dupa lansare, Challenger a explodat.Endeavor a inlocuit naveta Challenger; zborurile au fost reluate la sfarsitul anului 1988.Navetele sunt in prezent folosite la asamblarea Statiei Orbitale Internationale.

STATIILE ORBITALE
Statiile orbitale sunt baze de cercetare pe orbite la aproximativ 320 km deasupra Pamantului.Sunt folosite la astronomie, observarea Pamantului si efectuarea unor experimente care necesita gravitatie zero sau expunere la vidul spatial.Astronautii pot petrece astfel multe luni in spatiu , acumuland experienta zborurilor spatiale de lunga durata care ar putea fi utile in viitor pentru explorarea Cosmosului.

Primele statii orbitale au fost construite de Uniunea Sovietica la sfarsitul anilor 1960, cand rusii si-au dat seama ca nu vor castiga cursa pentru cucerirea Lunii.Salyut (Salut) 1 , lansata in 1971, avea module de cercetare si de petrecere a timpului, panouri solare care generau electricitate si puncte de cuplare pentru capsula spatiala Soyuz (Uniune).In 1973, NASA a lansat o statie mai mica numita Skylab, insa constructia unei statii orbitale mari a fost amanata in mod repetat. Uniunea Sovietica a lansat Mirul (Pace) in 1985.

Mir are module separate de cercetare astronomica, biologica si de fabricare a materialelor.Statia a avut un succes deosebit, insa la sfarsitul anilor 1990 au aparut o serie de probleme.Rusia si SUA sunt in prezent parteneri ai constructiei noii Statii spatiale internaionale (ISS).

SONDE INTERPLANETARE
Incepand cu anii 1950, aeronavele-robot au parasit Pamantul pentru a explora alte lumi din Sistemul nostru Solar, precum si spatiul dintre acestea.Primele misiuni aveau ca scop simpla fotografiere a planetelor invecinate, Venus si Marte, insa cele ulterioare, mai ambitioase, plasau sonde pe orbita sau le trimiteau pe suprafata planetelor pentru a colecta date folosind diverse instrumente.

Primele sonde spatiale au fost lansate spre Luna in 1985 si 1959.Pe masura ce rachetele deveneau mai puternice , sondele erau din ce in ce mai capabile sa iasa din campul gravitational al Pamantului si sa zboare spre alte planete.NASA a ajuns in 1962 cu sonda Mariner2 langa Venus, in 1965 cu Mariner4 langa Marte.

Racheta Proton (Прото́н) (formal: UR-500) este o rachetă utilizată pentru a transporta încărcături comerciale şi militare pe orbită. Este construită de Khrunichev în Rusia.

Crearea Navetei Spatiale a reprezentat inceputul unei noi ere a explorarii spatiului.In trecut, navele spatiale erau folosite doar o singura data, insa Naveta, care decoleaza ca o racheta si se intoarce pe Pamant ca un planor, poate fi folosita de maximum 100 ori.Naveta a lansat si a reparat multi sateliti, cum ar fi Telescopul Spatial al Hubble, si a pus pe orbita laboratorul de la bord numit Spacelab. Principala piesa a Navetei Spatiala este o astronava numita Orbiter care are cam doua treimi din dimensiunea unui avion Boeing 747.Pentru a putea decola si calatori in spatiu, Orbiter este fixat pe rezervoare esterne uriase care sunt sursa de combustibil lichid pentru cele trei motoare principale.In plus, mai exista doua motoare auxiliare(SRB)care ard combustibil solid .Orbiter contine si combustibil lichid pentry propriile motoare de manevrare.In total au fost construite sase Orbiter: Enterprise (prototip), Columbia, Challenger, Discovery, Atlantis si Endeavor.Zborul inaugural al Columbiei din 12 aprilie 1981 a confirmat ca Naveta se poate intoarce in siguranta pe Pamant.La 28 ianuarie 1986, la 73 secunde dupa lansare, Challenger a explodat.Endeavor a inlocuit naveta Challenger; zborurile au fost reluate la sfarsitul anului 1988.Navetele sunt in prezent folosite la asamblarea Statiei Orbitale Internationale. STATIILE ORBITALEStatiile orbitale sunt baze de cercetare pe orbite la aproximativ 320 km deasupra Pamantului.Sunt folosite la astronomie, observarea Pamantului si efectuarea unor experimente care necesita gravitatie zero sau expunere la vidul spatial.Astronautii pot petrece astfel multe luni in spatiu , acumuland experienta zborurilor spatiale de lunga durata care ar putea fi utile in viitor pentru explorarea Cosmosului.Primele statii orbitale au fost construite de Uniunea Sovietica la sfarsitul anilor 1960, cand rusii si-au dat seama ca nu vor castiga cursa pentru cucerirea Lunii.Salyut (Salut) 1 , lansata in 1971, avea module de cercetare si de petrecere a timpului, panouri solare care generau electricitate si puncte de cuplare pentru capsula spatiala Soyuz (Uniune).In 1973, NASA a lansat o statie mai mica numita Skylab, insa constructia unei statii orbitale mari a fost amanata in mod repetat.Uniunea Sovietica a lansat Mirul (Pace) in 1985.Mir are module separate de cercetare astronomica, biologica si de fabricare a materialelor.Statia a avut un succes deosebit, insa la sfarsitul anilor 1990 au aparut o serie de probleme.Rusia si SUA sunt in prezent parteneri ai constructiei noii Statii spatiale internaionale (ISS).SONDE INTERPLANETAREIncepand cu anii 1950, aeronavele-robot au parasit Pamantul pentru a explora alte lumi din Sistemul nostru Solar, precum si spatiul dintre acestea.Primele misiuni aveau ca scop simpla fotografiere a planetelor invecinate, Venus si Marte, insa cele ulterioare, mai ambitioase, plasau sonde pe orbita sau le trimiteau pe suprafata planetelor pentru a colecta date folosind diverse instrumente.Primele sonde spatiale au fost lansate spre Luna in 1985 si 1959.Pe masura ce rachetele deveneau mai puternice , sondele erau din ce in ce mai capabile sa iasa din campul gravitational al Pamantului si sa zboare spre alte planete.NASA a ajuns in 1962 cu sonda Mariner2 langa Venus, in 1965 cu Mariner4 langa Marte.Mai tarziu , au aparut sonde concepute special pentru a raspunde unor intrebari specifice.Sonda Magellan, care explora planeta Venus(1990-1992), avea un radar de inalta rezolutie prin care putea „vedea” prin nori densi ai planetei, iar misiunea Express(planificata pt 2003) va cauta pe Marte urme de apa.

Crearea Navetei Spatiale a reprezentat inceputul unei noi ere a explorarii spatiului.In trecut, navele spatiale erau folosite doar o singura data, insa Naveta, care decoleaza ca o racheta si se intoarce pe Pamant ca un planor, poate fi folosita de maximum 100 ori.Naveta a lansat si a reparat multi sateliti, cum ar fi Telescopul Spatial al Hubble, si a pus pe orbita laboratorul de la bord numit Spacelab.

Buran (rus.Буран = Viscolul) este o naveta spaţială sovietică, cu deosebite caracteristici funcţionale.
În plin război rece, americanii anunţă că nu se poate executa o misiune complet dirijată de către computer, sovieticii dovedind contrariul cu naveta lor (sursă Discovery Channel).
Testele dinaintea zborului orbital au fost realizate cu ajutorul avionului Antonov An-225, special conceput pentru aceasta, naveta se lansează de pe structura avionului, nu de sub avion.
Racheta purtătoare numită Energhia este o altă capodoperă a birourilor de proiectare a blocului sovietic. Spre deosebire de varianta americană, aceasta a fost gândită să poată folosi între două şi opt "booster"-e (asa-zisele clopote, prin care se elimina gazul, realizandu-se astfel propulsia, ceea ce îi măreşte considerabil sarcina utilă care o poate plasa pe orbită (în jur a 200 de tone). Se pare că această rachetă a fost proiectată să poată plasa pe orbita selenară circa 32 tone, şi pe cea marţiană 28 de tone. Boosterele la modelul american folosesc combustibil solid, spre deosebire de cele ruseşti care folosesc kerosen.
Primul zbor al navetei a fost executat la data de 15 Noiembrie 1988, sistemul de menţinere a vieţii nu era instalat la bordul navetei. Înainte de aterizare naveta spaţială a făcut înconjurul planetei de două ori ??, aterizând pe cosmodromul de la Baikonur.

A. Introducere
Latura cea mai complexa a navigatiei cosmice o constituie, fara indoiala, realizarea zborului de la o planeta la alta, cu stationare pe suprafata planetei de destinatie. Totodata, aceasta latura se prezinta ca o faza superioara a dezvoltarii cosmonauticii.
Pentru a zbura de pe o planeta pe alta trebuie tinuta seama de legile care guverneaza miscarea planetelor si, inainte de toate, de legea atractiei universale. Toate planetele sistemului solar se misca in jurul Soarelui pe orbite inchise (elipse), viteza cu care ele dau ocol astrului fiind din ce in ce mai mica, pe masura ce orbitele sunt mai mari, adica pe masura ce planetele sunt mai departate de Soare. Astfel, Mercur, planeta cea mai apropiata de Soare (distanta medie 57,93 milioane km), se invarteste cu viteza de 47,9 km pe secunda, in timp ce Venus – planeta imediat urmatoare – care se afla la o departare medie de Soare de 108 milioane km, are viteza de rotatie de numai 35 km pe secunda, iar Pamantul (departare medie de Soare de 108 milioane km) se roteste in jurul astrului cu 29,8 km pe secunda.
B.A doua viteza cosmica

Cum se stie, pentru a se putea plasa un satelit pe orbita, trebuie sa i se imprime acestuia o viteza de egala cu prima viteza cosmica corespunzatoare inaltimii respective (7,9 km pe secunda la suprafata Pamantului, 7,85 km pe secunda la 250 de km altitudine si asa mai departe descrescand pe masura ce inaltimea orbitei este mai mare). Cand viteza initiala este exact cea necesara (prima viteza cosmica sau viteza circulara), satelitul descrie o orbita circulara cu centrul in centrul Pamantului . In acest caz viteza satelitului este aceeasi in oricare punct al orbitei. Daca, insa, la introducerea pe orbita se imprima satelitului o viteza mai mare decat viteza circulara, orbita satelitului se alungeste, luand forma unei elipse. Continuand sa marim viteza initiala, orbita se alungeste tot mai mult, pana la infinit; este cazul vitezei de 11,2 km pe secunda – a doua viteza cosmica, pentru care orbita satelitului nu se mai inchide, ea devenind hiperbola, corpul parasind orbita Pamantului.
2.Sondele spatiale
A.Generalitati
Sondele spatiale sunt sateliti mai speciali, destinati fie sa se plaseze pe orbita in jurul Soarelui, fie sa efectueze o lunga calatorie, in spatiu, inainte de a intalni astrul pe care au fost programati sa il studieze. Misiunea unei sonde spatiale este complexa si costisitoare.
Intalnirea, departe de Pamant, dintre un corp ceresc si o sonda spatiala , necesita o pregatire indelungata si participarea unui mare numar de specialisti din cele mai diferite domenii. Sonda trebuie sa fie lansata intr-o perioada stabilita foarte exact (care depinde de pozitia relativa a Pamantului fata de corpul ceresc vizat). Ea trebuie sa faca o lunga calatorie: de la patru pana la sase luni pentru Venus, aproape un an pentru Marte, mai multi ani pentru Jupiter si planetele situate mai departe …
Cum, in general, nu revin pe Pamant, ele trebuie sa dispuna de instrumente capabile sa functioneze, fara erori, mult timp in vidul spatial si sa poata trasmite, prin radio, toate informatiile pe care le culeg.
B.Cum se ajunge la o planeta
Ca o sonda sa ajunga la o planeta, s-ar putea crede ca este suficient ca aceasta sa urmeze o traiectorie in linie dreapta. Cum planetele se invartesc aproape toate in acelasi plan (in afara de Mercur si Pluto), traiectoria cea mai economica, este o elipsa tangenta in acelasi timp si la orbita Pamantului (in momentul lansarii sondei) si la cea a planetei vizate (in momentul sosirii sondei). Aceasta este traiectoria Hohmann, dupa numele inginerului german care a calculat-o pentru prima oara. Din pacate aceasta traiectorie, desi cea mai economica, este si cea mai lunga: durata calatoriei variaza de la 3 luni si jumatate pentru a ajunge la Mercur, pana la 45 de ani jumate pentru a ajunge la Pluto. Pe de alta parte ea impune ca lansarea sondei sa aiba loc la o data foarte bine precizata (din cauza miscarii relative a planetelor) si care nu se repeta decat o data la patru luni pentru Mercur la nouasprezece luni pentru Venus, la douazeci si sase de luni pentru Marte si asa mai departe. Pentru eliberarea de aceste constrangeri, se folosesc nu orbite tangente la cea a Pamantului si a planetei vizate, ci orbite care le intersecteaza.
In acest fel, datorita si vitezei initiale mai mari, calatoria sondelor este mai rapida si specialistii pot avea la dispozitie cateva saptamani pentru o lansare spre Marte sau Venus.

Sonda spaţială ExoMars care va fi lansată în 2013 este o sondă care va fi lansată de Agenţia Spaţială Europeană (ESA) care are următoarele scopuri:
va fi dotat cu o foreză care va preleva eşantioane din solul marţian.
aceste monstre vor dezvălui dacă a existat viaţă pe Planeta Roşie.